Epona este zeița protectoare a cailor și a grajdurilor în lumea celto-germanică. Cultul zeiței Epona avea o largă raspândire în Gallia, Germania, Britannia și provinciile dunărene. Începând cu sec. II p.Chr., cultul Eponei se generalizează în Imperiul roman, zeița fiind adorată de militarii cavaleri din armata romană. Pe acest relief votiv din marmură Epona este redată șezând pe un jilț (sella) fiind încadrată de doi cai pe care îi mângâie sau îi hrănește cu graunțe din poală. Se mai vede piciorul drept al zeitei sprijinit pe un suport, partea inferioară a veșmântului (stola), piciorul drept anterior al jilțului și calul din stânga fără cap și gât. Relieful este marginit de un chenar simplu, mai lat în partea inferioară unde a fost gravată inscripția: Aurel(ius) Occon(ius) Que(n)tia[nus] / v(otum) l(ibens) [p(osuit)]. Dedicantul este militar de origine celtică din ala I Batavorum milliaria, unitatea de cavalerie cu garnizoana la Războieni-Cetate.
Comments