Statueta funerară din calcar este singura reprezentare a lui Icarus din Dacia romană, simbolizând sufletul celui decedat, în ipostază eroică. Zborul lui Icarus spre cer și spre moarte reflectă călătoria sufletului spre astre. A fost probabil utilizată ca acroteră, făcând parte din ornamentica unui monument funerar. Pe un tors văzut frontal, sculptorul a adăugat brațe larg deschise, care sînt însă văzute din spate, și care susțin aripile prinse de brațe cu două barete la încheieturile palmelor și sub umeri. Într-un interesant moment expresionist, nu lipsit de forță simbolică, mîinile au cam aceeași lungime cu a coapselor. Un minim contrapposto este singura ambiție naturalistă, dar nu trebuie uitat că Icar în zbor are prin convenție picioarele lipsite de orice dinamică. Pectoralii atent reliefați și indicarea subtilă a mușchilor abdominali, aduc o boare de eroism. Statueta de la Apulum a fost realizată de un meșter local avînd probabil ca inspirație un model de la Aquincum și este datată în sec. II-III p.Chr.
Comments