Isis reprezintă una dintre cele mai importante divinități feminine al lumii antice, evoluând în mod extraordinar de la atributele ei tradiționale de zeiță egipteană majoră, la o identitate nouă, mult mai complexă, dobândită în spațiul religios greco-roman, unde va fi centrul unui important cult de mistere. Natura ei de zeiță salvatoare și funcția maternală vor fi puternic popularizate în Antichitate, fiind venerată mai ales ca zeiță-mamă. Se considera că Isis deținea puterea de a ajuta și însoți sufletele morților pe tărâmul Vieții de Apoi.
Isis, Apulum, statuetă votivă din marmură. Zeița este îmbrăcată cu un chiton și un himation care se strânge în zona inimii formând „nodul isiac” specific. Se poate presupune că ținea un sistrum în mâna dreaptă, iar în stânga un vas. Capul îi era probabil împodobit cu o diademă.
Comments